Cele 9 Semințe ale Anului Centenar (III)

Continuare de aici.

Sămânța Responsabilității

Responsabilitatea este mai mult decât răspundere. Ea este o stare derivată din conștiința că ceilalți au așteptări de la fiecare dintre noi, la fel cum și noi avem așteptări de la ceilalți.

Când luăm trenul de la Timișoara la București așteptarea noastră este ca mecanicul să fie un bun profesionist. Să nu fi consumat alcool, să fi dormit înainte de drum suficient încât să nu-l ia somnul pe traseu. Și că cineva va verifica ca toate acestea să fie adevăruri. La fel cum și mecanicul se așteaptă de la fiecare să ne comportăm civilizat pe toată durata drumului, fără ca, spre exemplu, la fiecare 10 km să tragem nejustificat semnalul de alarmă. Dar să îl tragem atunci când avem cunoștință de iminența producerii unui eveniment cu potențial de pericol.

Fără asumarea responsabilității viața fiecăruia se încarcă absurd cu tot felul de frici și presupuneri care, în prezența ei dovedită, nu și-ar avea rostul. Am trăi într-o societate psihotică în care rata de depresii sau sinucideri ar fi enormă.

Cei mai mulți dintre noi am aflat de Teoria Ferestrei Sparte. Ea este foarte bine descrisă în cartea The Tipping Point de către Gladwell Malcolm. Pe scurt, această teorie spune că, dacă o casă stă mai ult timp cu unul din geamuri sparte, rata de degradare a acesteia se mărește accelerat. Folosind exemplul metroului newyorkez, unde rata criminalității prin anii 80 a ajuns la un nivel la care metroul devenise cel mai nesigur mijloc de transport din SUA, Gladwell arată că lipsa responsabilității permite celor din exterior de a invada spațiul în care nu se va face nimic pentru ca acest lucru să nu se întâmple.

La fel e și cu țara. Lipsa de bună credință și de responsabilitate a puterii va permite întotdeauna creșterea nesiguranței cetățenilor, introducerea de legi proaste precum cea a eliberării delicvenților mai repede din închisori, ori permisiunea portului de armă de către oricine, fără un control al poliției și justiției, toate acestea, dar nu numai, producând o stare de fapt ce nu poate fi prielnică dezvoltării națiunii și, implicit, a tuturor cetățenilor săi.

Așa că, la An Centenar, e musai să sădim semințele responsabilității, cerându-le celor cărora le dăm votul, dar și celor din jur ca să se comporte la nivelul răspunderii pe care fiecare o așteptăm natural de la aceștia. Și să dăm dovada propriei răspunderi față de cei din jur, față de mediu, dar mai ales față de țară.

Sămânța Importanței

A fi importat vine din exterior. Din interior e doar o îngâmfare fără rost.

Cel mai bun termen este acela de PERSOANĂ CHEIE, de persoană fără de care o familie, o instituție, o firmă sau chiar un grup social se poate descurca destul de greu. Și fiecare suntem într-un fel sau altul persoane importante: suntem importanți pentru cei dragi, cu siguranță. Dar haideți să fim importanți și pentru cei din jur.

Seth Goden, în cartea sa Linchpin, spunea că viitorul este al acestor persoane: cei care creează, care adaugă conținut, care își dezvoltă talentul, care creează viziune și speranță, … toți aceștia vor deveni mai importanți decât cei care doar execută ordine sau lucrează pe o bandă rulantă unde oricând, la orice oră, poate fi înlocuit de o mașină sau de altcineva cu mai puține abilități sau cunoștințe decât el.

Dar gândiți-vă la o națiune: cum poate fi ea o NAȚIUNE CHEIE, o națiune importantă?

Poate fi doar dacă aduce valori țărilor din jur. Și aici nu mă refer doar la resurse. SUA, după al doilea război mondial a devenit o națiune importantă pentru Europa nu numai datorită Planului Marshall, ci și pentru stabilitatea pe care o asigura în contrapondere cu invazia comunismului din Estul Europei. Așadar nu doar resurse, destul de importante, cât mai ales un sistem de valori puternic care izvorăște din acel stat.

Cum poate fi România un stat important? Poate unii credeți că dacă avem cea mai înaltă catedrală din lume ne va face importanți. Sau cea mai mare Casă a Poporului. Ori faptul că ne tragem din daci și romani. Ori pentru că pe sub munții Carpați trec nu știu ce tunele sau sunt puncte miraculoase de energie cosmică.

Nu cred așa ceva. Eu cred că România poate fi importantă doar dacă oamenii ei sunt educați, valoroși, responsabili, demni, amabili, smeriți. Poate fi un STAT CHEIE doar dacă exportă idei și securitate, nu doar forță de muncă și materii prime. Poate fi un exemplu pentru celelalte țări pentru cum statul își servește cetățenii și cum cetățenii își respectă statul pe care l-au creat.

Așa că, la An Centenar, e musai să sădim semințele importanței în fiecăre dintre noi, în copiii noștri și în cei din jur și, prin sinergie, să devenim Națiunea Cheie, un exemplu pentru cei din jurul nostru, dar și pentru generațiile următoare.

Sămânța Iertării

O sămânță pe care o putem sădi la finalul celor 8. Dar pe care trebuie să o gândim și să o îngrijim mai mult ca pe toate celelalte la un loc. Pentru că iertarea înseamnă în primul rând pace. Una interioară fără de care toată viața ni se va părea un conflict permanent.

Știu că avem resentimente: ne-au furat și mințit. Ne-au gazat copiii și părinții. Ne-au bătut și batjoorit. Ne-au sărăcit și îndobitocit pentru a putea fi ușor de condus, o turmă fără păstorul care să arate calea cea dreaptă.

Dar toate astea se vor sfârși. După războiul prin care ne vom lua țara înapoi, după ce fiecăruia îi vom da răsplata faptelor sale, trecând peste toate încercările mizerabile prin care au dorit sau doresc să obțină iertarea doar prin pixul propriu cu care își semnează amnistii și grațieri, trebuie să intrăm în sinegie de pace.

Din cel puțin două motive:

  • Pentru că a continua războiul le va crește resentimentele și, pe ele, vor reveni la putere așa cum s-a întâmplat de atâtea ori după 1996, arătând cu degetul către atacul pe care noi îl vom continua;
  • Pentru că avem nevoie de consens pentru a impune politicului reformele necesare, inclusiv modificarea constituției.

Luați exemplu Germaniei: după primul război mondial a fost umilită și pusă să plătească tributul înfrângerii. Ce s-a întâmplat cu națiunea germană? S-a reînarmat și, sub conducerea lui Hitler, a pornit un război și mai mare. Pe care, chiar dacă l-au pierdut, aliații i-au judecat de data asta în paradigmă de pace. Adică le-au pedepsit responsabilii, însă națiunea germană a fost ajutată să-și revină după pierderile suferite, iertând-o ca națiune.

Ce este acum Germania? Cel mai stabil, prosper și invidiat stat din Uniunea Europeană.

Așa că, la An Centenar, e musai să sădim și semințele iertării pentru a avea consensul necesar cu care generația noastră să construiască fundația unei noi națiuni, pe care copiii și nepoții noștri să pună stâlpii unui stat demn, prosper și stabil.

***

Am vorbit despre cele 9 semințe: cea a Regiunilor, a Educației, a Fundației, a Adevărului, a Civismului, a Edificării, a Răspunderii, Iubirii și Iertării. Toate acestea sunt de fapt Semințele REFACERII. Ca indivizi, ca familie, ca regiuni istorice, ca Națiune.

La Mulți Ani, România!

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.