Declaratia Miscarii Sinergiste.

Declaratia de Adevaruri.

La 100 de ani de la Marea Unire care a transformat Romania intr-un puternic stat de drept, modern, independent si unitar, românii se afla inca o data in fata unei amenintari clare si iminente la adresa existentei noastre libere si democratice. Acest pericol isi are originea intr-un focar autoritarist si iliberal, strain de valorile si idealurile care ne-au unit in 1918, care ne separa de radacinile noastre istorice si de adevar.

Cand progresul natural al unui natiuni este amenintat de uneltirile unui stapiniri de rea credinta, e necesar ca cetatenii ei sa se ridice cu hotarare impotriva celor care au institutionalizat minciuna prin coruptie si esecul generalizat prin incompetenta. A sosit momentul sa ne punem stavila in calea Minciunii, pentru a afirma deschis si fara sovaire, ca Adevarul exista, ca este afirmat de constiinta libera a omului, de toate disciplinele cunoasterii si de credinta stramoseasca pe care s-a zidit natiunea noastra.

Nu recunoastem nici unei puteri, umane sau divine, naturale sau artificiale, cu sau fara consens, prin lege sau religie, dreptul de a ne minti si de a ne instraina, prin viclesug si rea credinta, de Adevar, de Libertate sau de Viata morala.

Este, acum ori niciodata, imperios necesar sa ne mobilizam, asemenea inaintasilor nostri, intr-un front comun pentru a spune intr-un singur glas dusmanilor care ne ameninta din interiorul si din afara tarii: „PE AICI NU SE TRECE!” si sa refacem prin consens contractul prin care ne-am legat acum 100 de ani in aceasta nobila, cinstita si libera comunitate pe care o numim Patria Noastra, ROMANIA!

In sprijinul acestui ideal, ne dam mana peste secole si ne unim in sinergie glasul cu cel al parintilor Romaniei care ne-au invatat ca „zidirea nationalitatii romane nu se poate aseza pe un fundament in mijlocul caruia zace neadevarul” si recunoastem, asa cum inca dinaintea noastra, si-au marturisit credinta sute de mii de romani cu pretul suprem al vietii, ca si noi vom pune cu mandrie la temelia oricarei forme de guvernare viitoare Adevarul, Morala, Buna Credinta si Competenta.

Capitolul 1. Adevaruri fundamentale.

Sustinem ca aceste adevaruri fundamentale sunt de la sine evidente:

Articolul 1. Omul.

Toti oamenii sunt creati Egali si sunt inzestrati de Creator cu anumite Drepturi Naturale si Inalienabile. Intre aceste drepturi naturale sunt Dreptul la Viata, Dreptul la Libertate si dreptul la Cautarea Implinirii.

Pentru a proteja drepturile sale naturale inalienabile, omul dobandeste si o serie de drepturi individuale intre care sunt Dreptul la Viata Privata, Dreptul la Libera Miscare, Dreptul la Liber Consimtamint, si Dreptul la Proprietate asupra propriei naturi, opinii si creatii.

Articolul 2. Comunitatea omului.

Pentru respectarea drepturilor naturale ale omului, relatiile dintre oameni se stabilesc cu buna credinta si in consens. Omul de buna credinta are dreptul sa creeze comunitati libere prin relatii liber consimtite, morale si rationale dintre oameni. Comunitatea devine astfel creatia egala a oamenilor pe care o alcatuiesc, iar toate drepturile si obligatiile omului in comunitate sunt egale.

In cadrul comunitatii omul beneficiaza de drepturi sociale neconditionate. Intre aceste drepturi sunt Dreptul la Cunoasterea Adevarului, Dreptul la Bunastare, Dreptul la Exprimare si Dreptul la Participare.

Articolul 3. Buna Credinta.

Omul este inzestrat cu Ratiune pentru a cunoaste Adevarul si cu Morala pentru a putea actiona cu Buna Credinta in raport cu Adevarul. Sustinem ca omul are obligatia sa actioneze cu buna credinta in toate relatiile sale si ca e dator sa poarte povara adevarului in toate afirmatiile sale facute personal sau in orice calitate de reprezentant in spatiul public. Sustinem ca niciun om sau persoana nu poate pretinde, dobandi sau pastra dreptul de a sluji sau reprezenta comunitatea prin denaturarea adevarului, prin incompetenta sau cu rea credinta si ca o asemenea ofensa trebuie pedepsita printre altele si prin suspendarea temporara a dreptului de participare si de exprimare publica.

Articolul 4. Competenta.

Competenta se dobindeste doar prin experienta proprie si prin educatie. In lumina dreptului la cunoasterea adevarului si asigurarea competentei necesare pentru implinirea individuala si bunastarea comunitatii, educatia este prima si cea mai importanta dintre obligatiile sociale si individuale.

Articolul 5. Morala.

In lumina adevarului si in virtutea dreptului inalienabil la libertate, legea omului trebuie sa fie morala, insa Morala nu poate sa fie lege. In virtutea dreptului inalienabil la egalitate, toti oamenii sunt egali fara exceptie in fata legii omului, asa cum suntem egali in fata Legilor Universului si ale Creatorului.

Capitolul 2. Guvernarea comunitatii.

Omul are responsabilitatatea si obligatia ca individual sau prin formele sale de asociere sa protejeze toate drepturile individuale si ale comunitatii mai presus de orice alte interese. In numele acestor obligatii si pentru a garanta aceste drepturi naturale, normale si inalienabile, omul stabileste cu buna credinta reguli, legi si institutii care sa guverneze relatiile in cadrul comunitatii.

Statul devine astfel creatia rezultata din vointa oamenilor de a forma, prin drept divin, natural si legal o comunitate nationala in jurul unor adevaruri si principii consensual asumate si consemnate in acest document fondator cu valoare de contract social.

Pentru reprezentarea si administrarea Statului in slujba cetatenilor se stabileste o forma de guvernare al carei scop, limite, structuri si reguli de functionare sunt inscrise intr-o Constitutie adoptata prin consens national consemnat prin vot liber si universal. Pentru protectia cetatenilor fata de abuzuri de orice natura, Constitutia va consemna vointa noastra de a separa Puterea Statului in nu mai putin de patru Puteri independente, respectiv Puterea Juridica, Puterea Legislativa, Puterea Administrativa si Puterea Fiscala, aflate sub protectia Garantilor constitutionali, precum si vointa noastra de a separata autoritatea consensuala a statului de autoritatea adevarului divin, stiintific si jurnalistic.

Reprezentantii statului isi justifica pozitia si au dreptul sa isi exercite Puterea in cadrul legii rezultata din consensul celor guvernati si in limita adevarului, competentei, bunei credinte si a moralei. Prin urmare, atunci cand un reprezentant al comunitatii sau o forma de guvernare se dovedeste de rea credinta si devine grav distructiva fata de scopul natural, amanintand drepturile inalienabile ale omului, este dreptul si chiar obligatia Poporului sa schimbe cu prudenta si intelepciune acea forma de guvernare.

Capitolul 3. Asumarea Declaratiei.

Declaram solemn ca e vointa noastra neclinitita, ca mai presus de toate, sa traim in libertate o viata morala sub lumina adevarului. In sprijinul acestei Declaratii, cu Buna Credinta in Adevar si Providenta, ne punem Viata, Soarta si Onoarea.

Principiile guvernarii sinergiste.

Sinergia este starea de uniune in jurul unor valori comune in care rezultatul devine cu mult mai mare decat suma rezultatelor individuale. Prin urmare, intr-o comunitate sinergica, orice om poate sa isi atinga mai repede si mai usor implinirea decat singur.

Guvernarea sinergista recunoaste valoarea unica si inestimabila a fiecarui om si are ca scop organizarea si administrarea Statului in slujba implinirii omului, fara sa neglijeze datoria omului fata de societate si comunitate. Omul are Ratiune, institutiile nu au. Omul are Morala, institutiile nu au, Omul are Buna Credinta, Institutiile nu au. Omul sfinteste locul si nu invers!

Guvernarea Sinergista garanteaza si promoveaza Drepturile Omului asa cum sunt ele afirmate aici sau prin consens cu alte natiuni.

Pentru realizarea unitatii, a stabilitatii si a sinergiei nationale consideram urmatoarele principii ca fiind fundamentale oricarei forme de guvernare:

1. Principiul egalitatii obiective. Oamenii sunt egali in fata Naturii si a Creatorului. Prin urmare omul este egal atat in fata omului si a legilor omului, cat si in privinta obligatiilor si beneficiilor sociale. Nici o lege nu poate viola drepturile inalienabile si nici egalitatea dintre cetateni prin imunitati, exceptii, obligatii progresive sau discrimare legislativa, fiscala, sociala sau de alta natura.

2. Principiul separatiei puterilor in Stat. Pentru asigurarea unei bune guvernari natiunea creaza Statul si deleaga Statului puterea de a reprezenta vointa consensuala a poporului. Pentru o guvernare sinergista si pentru a proteja poporul de abuzul de putere din partea celor care formeaza Statul, Puterea Statului se separa intre institutii ale puterii pe urmatoarele baze fundamentale si nenegociabile:

a) Puterea Statului nu se poate exercita asupra sau in numele Adevarului sau Moralei. Prin urmare se separa autoritatea consensuala a statului de autoritatea religiei, de autoritatea stiintei si de autoritatea presei care nu pot functiona sub administratia Statului ci doar sub autoritate privata sau publica. Nici o persoana, care are calitatea de reprezentant al Statului, nu poate pretinde ca actioneaza in numele unui autoritati supra-umane, a unui adevar sau a unei morale absolute. Statul Român actioneaza, atat in interiorul tarii cit si in afara sa sub autoritatea natiunii române, doar in numele natiunii române si doar in interesul natiunii române.

b) Puterea Statului se separa in Puterea Legislativa incredintata Parlamentului, Puterea Judecatoreasca incredintata Justitiei si Puterea Executiva.

c) Se separa la randul sau Puterea Executiva in Puterea Administrativa, incredintata Guvernului si autoritatilor locale si Puterea Fiscala incredintata Fiscului. Se constituie si se incredinteaza Fiscului, conform constituitiei si a legii, toate atributiile legate de incasarea contributiilor si responsabilitatea distribuirii beneficiilor fiscale direct cetatenilor, institutiilor publice si institutiilor statului.

d) Pentru mentinerea separatiei si echilibrului just dintre Puterile Statului si al echilibrului dintre Stat si Popor, se vor institui prin Constitutie Garanti ai Bunei Credinte si ai Adevarului. Fara indoiala, prudenta va dicta ca formele de organizare instituite democratic de mai multa vreme sa nu fie schimbate pe timpul mandatelor lor din motive neintemeiate, usoare, frivole. Insa aceeasi prudenta ne obliga si a limita constitutional la maxim doua, consecutiv sau nu, numarul mandatelor, atat pentru garantii si reprezentantii tuturor puterilor statului, cat si pentru alesii administratiei regionale si locale.

f) Puterile statului sunt puteri independente, puse in slujba directa a poporului carora li se stabilesc prin consens forma de organizare si functionare in cadrul legii. Nici o persoana nu poate fi numita simultan in functii de raspundere si control in doua sau mai multe puteri independente si nici o persoana sau organizatie nu poate controla simultan doua sau mai multe puteri independente ale statului.

g) Omul nu poate fi judecat decat de oameni de buna credinta si cu buna competenta si nu de alta creatie umana sau artificiala. Judecata va fi facuta numai in institutiile Puterii Judecatoresti, in conformitate cu legislatia emisa de Puterea Legislativa, in limitele stabilite de Constitutie si de deciziile Garantilor constitutionali.

3. Principiul Bunei Credinte. O guvernare in slujba omului nu poate fi asigurata decat de oameni de buna credinta. Guvernarea de buna credinta se demonstreaza prin transparenta celor care guverneaza fata de cei guvernati.

Nici o lege nu se poate adopta fara acordul explicit al reprezentantilor alesi ai Puterii Legislative si nu se poate intemeia pe prezumtia de rea credinta a omului. Orice lege si hotarare cu putere de lege se considera respinsa implicit daca nu este votata explicit de Puterea Legislativa intr-un interval bine stabilit de Constitutie sau daca Justitia, la sesizarea Garantilor, constata reaua credinta sau incalcarea Constitutiei.

4. Principiul Competentei. O democratie stabila si o guvernare eficienta nu poate fi asigurata decat de oameni competenti. Educatia este singura cale prin care omul si comunitatea pot beneficia egal de cunoastere si competenta si este garantia stabilitatii, properitatii si a viitorului societatii. Pentru aceasta se va consemna in Constitutie ca Parlamentul va aloca prin lege anual educatiei, un procent mai mare de 10% din bugetul public al tarii.

In cadrul institutiilor statului competenta se asigura prin respectarea obligatorie a principiilor care definesc legal cariera profesionala in care legiuitorul este obligat sa introduca norme clare de selectie, de competenta, de pregatire, de evaluare si de promovare in functie.

5. Principiul Legitimitatii. O guvernare de buna credinta se poate face doar de catre reprezentanti ai cetatenilor, legitimati prin increderea cetatenilor in adevarul promisiunilor facute si al obligatiilor asumate deschis si public. Legitimitatea publica se masoara prin vot secret si liber exprimat. Pentru aceasta, reprezentantii publici beneficiaza de prezumtia de buna credinta si competenta pe durata campaniei electorale si a mandatului lor.

Atunci cand o persoana este dovedita de rea credinta in urma judecatii facuta cu buna credinta si competenta de reprezentantii Justitiei, vinovatul isi pierde legitimitatea, dreptul la participare si la exprimare publica. Persoana condamnata pentru rea credinta isi pierde, fara posibilitatea de suspendare, functia de reprezentant public si drepturile corelate cu aceasta si nu mai poate participa la sau influenta viata publica prin orice modalitate, cum ar fi vot, discurs, alegerea sau numirea sa in functii de raspundere publica, pe durata pedepsei sale.