O data cu o noapte rece din 1 februarie 2017, am inceput sa simt un fior rece pe spinare dar nu din cauza frigului ci a acelor lucruri ce urmau sa se intample in Romania. Rusinoasa noapte in care se demara prin putere politica macelarirea unor valori fundamentale ale natiunii democrate: Justitia, libertatea de exprimare a nemultumirilor. Unii spun ca aceste probleme au fost, sunt si vor ramane. Da, dar masura in care aceste molime contamineaza o societate, se aseamana cu pericolul la care orice sistem imunitar nu mai poate interveni pentru a stavili efectul distructiv al unui agresor asupra unui organism viu. Zilele ce au urmat acelei nopti de februarie indicau spre o agresiune fara seaman in ultimii 28 de ani de istorie romaneasca. Vechea cugetare atribuita pictorului spaniol Francisco de Goya: ”somnul ratiunii naste monstri” incepea sa capete un contur tot mai sumbru si acela a fost momentul in care am inteles ca nu mai pot ramane doar un simplu spectator resemnat pe scena istoriei. Asa a inceput drumul meu catre o mai buna intelegere a realitatilor politice care se petrec in jurul meu si o implicare mai activa in zona civica.

Ce am ajuns sa invat?

Am inteles ca mesajele de descurajare privind prezenta la vot, oricat ar parea de inteligente si ”cool” nu fac decat sa avantajeze unele partide care-si asigura majoritatea prin faptul ca au un electorat fidel din care o buna pondere cumparat cu bani si privilegii ieftine. Cu cat sunt mai putini alegatori ai altor partide cu atat cresc sansele celor inregimentati pur pe interese personale. Ca un fapt interesant, in 2016 au iesit la vot doar 35% din alegatori si am vazut ce a urmat. Statistic s-a observat in istoria altor democratii ca o prezenta cat mai mare la vot reduce substantial posibilitatea unor abuzuri din partea politicului. Asta insa nu ar fi suficient daca nu s-ar actiona si pe alte planuri.

O alta tactica este sa ii portretizezi pe adversarii tai politici la fel de corupti ca si tine, adica sa-i tragi si pe ei in troaca de porci daca tot ai fost demascat. Asa e usor sa pacalesti multi electori care fac mai greu diferenta dintre o coruptie sistemica si una punctuala. Altfel spus, argumentul propus suna cam asa: noi suntem niste hoti da uite ca nici astia nu sunt perfecti.

Sa creezi sau sa intretii neintelegerile dintre potentialii opozanti mai ales ca ne invecinam cu scoli de prestigiu in acest domeniu.

Sa joci teatru, sa-ti ridici poalele in cap, sa tipi, sa te crizezi, sa te victimizezi si sa acuzi pe ceilalti exact de lucrurile pe care tu le-ai facut (le faci). Daca tot esti prins cu plagiatul si minciunile gogonate, vaneaza, inventeaza orice lucru prin care poti sa il acuzi pe opozant de necinste. Daca ai nenorocit un sistem de sanatate arata cat de mult pasa acum de sanatatea poporului! Aici raposatul de la est, mort in 1956 era expert si invataturile lui sunt aplicate si acum de urmasi de seama.

Ca alegator am inteles ca a avea asteptari excesiv de nerealiste de sfintenie, moralitate, cinste si corectitudine de la toti politicienii cand stiu ca in propria viata am esecuri, slabiciuni si caderi, nu e un criteriu ultim de selectie. E o diferenta intre un stil de viata mizerabil ce trebuie amendat si cazuri de alunecare temporara care nu indica spre o atitudine sfidatoare, nesimtita, inculta, incoerenta, incompetenta, ci spre regret, corectare sau demisie de onoare. A nu fi obsedat de ciolan cu orice pret este totusi un semn de maturitate si buna cumpanire.

Iata cateva din criteriile in baza carora aleg sa votez in 6 decembrie:

• partidele care au dat dovada de buna credinta si competenta in anii trecuti
• partide care au pe liste reprezentanti ce locuiesc in teritoriile pe care le vor reprezenta si cunosc nevoile cetatenilor pentru care sa se lupte la cel mai inalt nivel
• formatiuni politice care se apropie cel mai mult de valorile mele
• formatiuni care au sanse sa ajunga in parlament (nu vreau ca sa-mi irosesc votul).

Da, intotdeauna o sa avem de ales intre un rau mai mare si unul mai mic dar asta nu anuleaza efectul pozitiv al unei asemenea decizii si in niciun caz nu justifica renuntarea la vot.

Clasa politica ai ultimilor patru ani a inceput sa inteleaga (mai e de lucru aici) ca alegatorul roman nu mai poate fi asa usor de pacalit si ca acesta incepe sa inteleaga puterea de schimbare si tragere la socoteala a celor din functii prin penalizarea la vot. Asta insa presupune ca si alegatorul sa inteleaga necesitatea unei alerte permanente in dreptul sau si renuntarea definitiva la ideea ca nu poate schimba nimic prin vot. Ultimii ani arata ca lucrurile se pot schimba, se pot imbunatati. Nimic nu se schimba peste noapte.

Oamenii care au pus la cale schilodirea statului de drept in Romania sunt inca acolo. Ascunsi, tacuti, in umbra nutrind speranta ca ne vor mai pacali o data. Prin absenteism le marim sansele sa isi arate din nou hidosenia, nesimtirea, tupeul si aroganta prin care ne vor strica pentru inca patru ani sansa si speranta de avea o viata mai buna. Da, am in continuare motive de dezamagire dar am si semne clare care imi dau speranta si optimism.

Avertismentul lui Thomas Jeffreson , ”pretul libertatii este eterna vigilenta” e mai relevant poate ca niciodata in timpurile noastre. De aceea voi merge la vot indiferent de circumstante si o voi face ca sa pot sa-mi pastrez dreptul sa o fac in continuare. Au murit prea multi oameni nevinovati ca eu sa pot sa-mi exprim liber optiunile si vreau sa pretuiesc acest privilegiu. Participarea la vot e cel mai simplu si eficient mod de a arata ca imi pasa in primul rand de mine, de viitorul meu si al celor dragi si e cel mai puternic antidot impotriva despotismului imbracat in hainele moderne.

foto: freepick.com