Țara pe fundație de Adevăruri și Principii

Motto: „Orice adevăr trece prin trei etape. Prima dată, este ridiculizat. A doua oară, negat vehement. A treia oară, e acceptat ca fiind de la sine evident.” — Arthur Schopenhauer

Fundația de minciună

România este o democrație tânără și care riscă să devieze într-o tiranie ceva mai subtilă, dar încercată, în fel și chip, din 1947 și până de curând, în toate formele sale cu sau fără față umană. Având în jurul ei regimuri iliberale evidente care funcționează pe o aparență de democrație, România anului centenar pare că nu se mai trezește din „visul cel de moarte” și acceptă supusă devierile pe care politicienii de rea credință le pregătește pentru viitorul acestei țări.

Sunt puține voci care să ia atitudine, dar infinit mai puține sunt cele care să implice poziții ale statului român. Cu excepția unor procurori și ale unor judecători, statul român pare capturat, precum victima unui șarpe constrictor, pierindu-i și ultima suflare suflare care să mai arate că nu a murit de tot.

Politicienii regimului Dragnea ne spun că este bine. Că suntem tigrul Europei. Că suntem abuzați nu de către ei, cei care au îndrăznit să fure banii copiilor noștri ca să-și plătească membrii de partid, ci de către un „stat paralel” iluzoriu pe care nu știu să-l descrie decât ca pe o himeră. Pentru că așa este, minciuna neputând sta în picioare în lipsa dovezilor certe, nefabricate sau a unor concepții fundamentate pe adevăr.

Televiziunile „de știri” (afiliate CNN sau cu premii cumpărate pe bani) ne spun și ele că politicienii de rea credință sunt de bună credință, numai că noi suntem dezinformați. Și că au tot dreptul din lume să facă ce doresc, inclusiv să ne mintă doar pentru că cineva i-a votat pe eiși nu pe alții, în timp ce mulți alții au ales să stea pasivi acasă. Și ne mai spun că nu există manifestanți de bună credință. Nu!, ceea ce vedem ieșind la proteste sunt doar oamenii plătiți de Soros, un individ ajuns dușmanul tuturor regimurilor iliberale din Estul Europei.

Minciuni? Desigur.

Dar acestea sunt doar ultimile minciuni cu care ne binecuvântează politicienii de rea credință și anturajele lor. Dar și mai grave sunt convingerile derivate din aceste minciuni:

  • că statul trebuie servit de către cetățenii săi, nu că cetățenii au creat statul,
  • că Dragnea și acoliții săi sunt cei de care ar trebui să ascultăm, nu că Dragnea și acoliții săi sunt angajații noștri,
  • că adevărul vine de la partid, nu că adevărul este rezultatul unor credințe verificate istoric …

Cum arată un stat pe fundație de minciună?

Fundația României pare că este una ambiguă, nesigură și ciclică, din ea ieșind tot felul de idei iliberale și aberații ce sunt impuse societății pentru a fi înghitite ca pe convingeri sociale:

  • cine are votul poate face orice doreste, fără a da socoteală;
  • votul este legitimitatea subordonării justiției;
  • partidele se pot roti la putere și cine are puterea face toate regulile;
  • un condamnat penal poate avea puterea doar pentru că este susținut de către partid.

Deasupra acestui strat din care ies tot felul de minciuni convenabile, se află Constituția României. O constituție derivată din cea a lui Ceaușescu, amendată pe ici pe colo, atât cât să putem intra în structurile Euroatlantice dar care, în fundamentele ei, permite tot felul de inechități:

  • proceduri care nu sunt în oglindă (numiri/demiteri),
  • proceduri rămase neîncheiate (procedura de demitere a președintelui care, în caz de eșec, nu se termină cu dizolvarea parlamentului),
  • imposibilitatea dizolvării unor puteri abuzive, din lipsa de proceduri sau prin proceduri imposibile (dizolvarea parlamentului)
  • lipsa controlului civic asupra partidelor politice între alegeri.

Pe această constituție s-au construit legile pe care oricine vine la guvernare le poate modifica după cum își asigură majoritatea de vot, fără consultări cu cei vizați, fără negocieri transparente și fără minime cerințe de bună credință. Iar din aceste legi izvorăsc tot felul de norme juridice inferioare care constituie un hățiș legislativ pe care niciun cetățean de bună credință nu le mai poate respecta pentru că nu le poate citi pe toate.

Vi se pare această construcție una solidă?

Ca lucrurile să fie si mai grave, de ceva timp vine un garant constituțional care, cu rea credință, trage și mai mult această construcție structurală în minciună: aceea prin care prevederile constituționale devin instrument de presiune a politicului împotriva societății civile, în favoarea unui grup infracțional aflat la putere.

Așa arată România în anul centenar: o țară pe fundamente de minciună, cu o consituție de care trage o curte constituțională după cum dorește sau după cum i se dictează, o țară pe care politicienii aflați la putere o jefuiesc și o populație pe care tot ei o mint pentru că, cum altfel?, toate acestea se fac în virtutea votului primit o dată la 4 ani. Și pe care și atunci ni-l fură, nu puține fiind dovezile că la noi votează și morții. Bineînțeles, conform dorinței celor care îi învie și îi aduc la vot.

Apogeul unei astfel de construcții scufundată în minciună și iliberalism îl avem descris în cartea lui George Orwell, „O mie nouă sute opt zeci și patru”. Citiți-o și veți vedea că nici noi nu suntem departe de așa aberații sociale, dacă nu vom face nimic.

România pe Fundație de Adevăr


Așa cum arată imaginea de mai sus, societatea civilă poate scoate minciuna din context punând la baza construcției sale Adevărul și Principiile derivate din acestea.

În loc ca un partid să spună că a descoperit el nu știm ce adevăr pe care, prin manipulare societatea să-l consiere drept adevăr (precum existența Statului Paralel), o societate organizată și care are fundații de adevăr din care să se inspire, se raportează la acestea și spune fără echivoc: „Guvernați pe principii de adevăr sau plecați acasă. Nu ne interesează aceste aberații. Punct!

Mai mult, o curte constituțională care este de rea credință nu poate decide după cum dorește pentru că nu o lasă declarațiile de principii în care sunt prevăzute atribuțiile garanților constituționali și zonele lor de acțiune. Iată cum să obligi o curte constituțională acum politizată, să nu se îndepărteze de spiritul și litera constituției.

Adevărurile acceptate de către întreaga societate devin chiar pavăză de care se vor lovi manipulările și acțiunile televiziunilor care prestează pentru politicienii de rea credință, dar și scuturi de apărare în viitoarele războaie memetice la care acum nu avem nicio reacție. Pe o astfel de structură, societatea ar fi mult mai stabilă și mai ușor de lovit din interior și din exterior. Nu v-ați dori așa ceva?

Ce fel de adevăruri punem la fundația țării?

Din studiile noastre istorice derivă două mari revoluții, cea americană și cea franceză care, la sfârșitul secolului XVIII au relevat fiecare un set de adevăruri: Implinire personală, Egalitate și Libertate, prima, Libertate, Egalitate și Fraternitate (responsabilitate socială), a doua.

Așa cum spune de fiecare dată Octavian Jurma, cel care a și redactat cele două declarații ale Mișcării Sinergiste, adevărurile reies sinergic din istorie. Dacă le suprapunem, rezultă patru adevăruri fundamentale (ILER) pe care le putem pune și la fundația României:

  • Împlinire Personală;
  • Liberate;
  • Egalitate;
  • Responsabilitate.

Pentru detalii despre acestea citește Declarația Mișcării Sinergiste sau/și participă la acțiunile noastre deschise pe care le organizăm acum în Timișoara, dar pe care intenționăm să le susținem în toată țara.

Cum construim fundația pe adevăr și principii?

Introducerea adevărurilor la baza construcției noastre structurale este misiunea exclusivă a societății civile. Deci nu așteptați ca politicienii să o facă: nici nu doresc și, presupunem că ar fi vrut, erau deja puse acolo. Din pacate nu sunt, iar noi suntem cei care trebuie să facem acest efort.

Doar societatea civilă poate impune națiunii printr-o declarație asumată, realizarea consensului în jurul celor 4 adevăruri ILER. O dată finalizat textul declarației, societatea civilă o poate explica, difuza și expune tuturor spre acceptare. La fel și declarația de principii ce rezidă din aceste adevăruri. O societate civilă ce poate și care va fi organizată, așa cum ne dorim noi, prin reteaua CONFORM.

O dată adoptate prin consens social (probabil 1-2 ani), declarațiile devin fundație și, pe baza ei, după câștigarea alegerilor de către o coaliție/alianță a Bunei Credințe, se poate începe scrierea unei noi constituții. O constituție îngrădită de stâlpii pe care i-am pus în fundația națiunii și de care nu va putea trece nicio Curte Constituțională sau partid de rea credință.

Aici se termină rolul inițial al societății civile: am creat fundația de adevăr, am scris Declarațiile de Adevăr și Principii, le-am explicat tuturor de ce sunt esențiale aceste adevăruri, am realizat consensul în jurul acestor declarații și, prin vot la alegeri, am mandatat o Adunare Constituantă să scrie constituția. Pe care apoi, prin referendum, să o punem în locul celei vechi care până acum a fost gumilasticul oricărui partid condus de un condamnat penal, ajuns la guvernare.

Din acest moment, toate legile contrare noii constituții se abrogă prin primatul constituției asupra acestora. Legislativul le va lua în timp, pe rând și le va pune în acord cu fundațiile construite până acum: ce este bun se păstrează, ce nu, va trebui modificat. Iar ordinea lor este dată de sfera lor de aplicabilitate în societate: de la legile organice, cu caracter general și până la cele ordinare.

Iar după aceste modificări, statul va putea crea normative și norme juridice inferioare care să întregească această construcție socială, departe de minciună și neadevăr.

Cum stăm astăzi?

  • 1. Avem adevărurile, avem Declarațiile de Adevăr și de Principii scrise și promovate de Mișcarea Sinergistă.
  • 2. Construim prin CONFORM rețeaua care să aducă la vot 1 milion de votanți, rețea prin care se pot difuza cele două declarații
  • 3. Mișcarea Sinergistă a inițiat deja contacte cu partide și formațiuni care să contituie Alianța Bunei Credințe (ABC)
  • 4. Partidele de bună credință, ONG-uri, asociații (precum cele ale oamenilor de afaceri, de producători, pe tematici educative, infrastructură, etc) au pregătite proiecte de lege care să poată înlocui pe cele existente.

Ce ne mai trebuie?

  • 1. Coagularea în jurul celor două declarații pe care să ni le însușim și să le propagăm în societate;
  • 2. Cât mai mulți care se alătură rețelei CONFORM pentru a câștiga alegerile;
  • 3. Partide de bună credință care să se uite cu atenție la construcția Alianței Bunei Credințe.
  • 4. Experți constituționali care să alinieze o nouă constituție cu adevărurile și principiile;
  • 5. Constituirea Adunării Constituante și modificarea constituției;
  • 6. Schimbarea incrementală a statului român.

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.