Vedem astazi cu toții că partidele sunt grupuri de interese care ne conduc țara într-o direcție numai de puțini știută … și poate niciodată nu a fost altfel … Ne întrebăm însă cine reprezintă efectiv țara?

Dacă membrii de partid și liderii lor au propria agendă, cine este responsabil să le transmită acestor ”angajați” în slujba noastră, direcția în care dorim să mergem ca și popor, prioritățile noastre ca și societate și în general modul în care dorim să lucrăm: transparent și cu bună credință?

Noțiunile de țară și națiune, pot uneori să nu se suprapună, iar dacă o națiune poate supraviețui chiar și în lipsa unei țări, invers, o țară fără națiune va dispărea încet, încet, în negura istoriei…

În România acest proces de consolidare a democrației a fost deja supus unor atacuri venite din partea adepților celor mai simple reguli de conduită: apucă întotdeauna pe calea minimului efort, nu mă interesează ce va fi mâine atâta timp cât azi îmi este bine, dacă nimeni nu te oprește din ceea ce faci înseamnă că e în regulă, dacă nu știi să faci nimic, servește unui partid și vei primi ceva !

O foarte succintă analiză ne arată consecințele acestui mod superficial de gândire, consecințe de altfel deja vizibile în societatea noastră:

• Românii caută pe orice cale să scurtcircuiteze, să fenteze, să ocolească ceea ce presupune o muncă, un efort dacă există alternative, fie ele și ne-etice, ilegale sau nesănătoase…
• Acest lucru îi scapă pe termen scurt pe mulți de o amendă, de un examen, de efortul de a concura pe un post….însă vom avea printre noi șoferi care vor continua să facă accidente, medici care vor face praf sistemul de sănătate sau funcționari incompetenți care vor duce de râpă instituțiile în care activează….creând cu toții frustrări imense la nivel de societate, care neputându-se rezolva la nivel macro se vor rezolva la nivel individual prin emigrare…
• O parte a societății se va refugia pe ultimele insule de bunăstare rămase, acolo unde se strâng rândurile celor care pot cheltui după bunul plac banii publici și para-îndărătul din contracte, asemănător bolnavului care deși știe că e total nesănătos ceea ce face, mai dă pe gât o ultimă sticlă de whisky și mai și fumează cât se mai poate … că oricum vine potopul…

La nivel doctrinar însă, regimurile i-liberale spre care se îndreaptă cu pași hotărâți multe așa zise democrații, nu își doresc decât să le fie lăsate în pace clasele conducătoare, să-și poată efectiv etala bogățiile și să poată manipula în continuare legile în favoarea lor, consolidând puterea tot mai mult în mâinile a tot mai puțini și toate acestea în schimbul promisiunilor că marea masă a cetățenilor vor avea siguranța asigurată împotriva multiplelor amenințări care vor fi tot mai evidente prin grija aceleiași clase a-tot puternice…

Sistemul economic capitalist are și el limitările sale datorită însăși naturii sale pre-definite, de a perfecționa și eficientiza acumularea de capital, maximiza profitul , făcând deci cu succes ceea ce trebuie să facă, va acutiza inegalitățile sociale în timp ce în sfera politicului recesiunea democrației se datorează suprimării vocilor cetățenilor, fie prin regimuri din ce în ce mai autoritare fie prin marginalizarea celor care nu au educația sau fondurile necesare pentru a-și face auzită opinia.

Chiar și în așa zisele democrații stabile, cetățenii care nu se simt reprezentați, nu au de fapt mijloacele necesare pentru a schimba starea lucrurilor, cu excepția dreptului de a vota din când în când. Ca atare și ratele de participare la vot sunt din ce în ce mai scăzute iar banii par să controleze totul de la candidaturi până la prioritățile zilei pentru guvernanți.

Această decuplare a politicului de marea masă a cetățenilor face să se adâncească ruptura din societate nu doar la nivel economic ci și al comunicării și transparenței, creând o nevoie în creștere a cetățenilor de a-și rezolva într-un alt fel problemele pe care se pare că guvernele și clicile aflate la conducerea națiunilor nu știu sau nu sunt dispuse să le rezolve.

Soluția pe care ne-o propune noua Eră Digitală a Internetului este una la îndemână și care poate fi în curând accesibilă tuturor națiunilor.

Democrația Sinergică este un sistem care poate îmbina democrația directă cu democrația reprezentativă, prin folosirea în premieră a unui instrument modern, pe care societatea nu l-a mai avut la îndemână: criptovotul.

Până de curând, varianta cea mai uzuală de a retrage încrederea acordată unui politician sau de a răsturna un guvern care nu funcționează era presiunea exercitată de presă și protestul în stradă, cu varianta cea mai radicală, revoluția, în cazul în care guvernele nu cedează. Aceasta escaladare nu va mai fi necesară în viitor dacă există modalități mai simple de ascultare a voinței cetățenilor. Astfel în loc să își aleagă direct reprezentanți politici cetățenii pot alege continuu prin criptovot experți din zona lor de încredere sau reprezentanți locali care să administreze anumite subiecte de interes pentru comunitate cum ar fi: sănătatea, infrastructura, educația, serviciile publice, etc. Aceștia pot fi revocați oricând de majoritatea simplă a electorilor și la rândul lor îi vor alege pe reprezentanții politici care le pot asigura resursele de care au nevoie să-și îndeplinească misiunea încredințată de comunitatea care i-a ales. În acest mod, Democrația Sinergică îmbină o participare mai largă a cetățenilor la viața politică cu un sistem de competențe și responsabilități care depinde foarte mult de rezultatele livrate votanților. Se asigură astfel două din cele trei elemente esențiale funcționării Statului Sinergic: competența celor aleși și buna credință. Un reprezentant care se dovedește incompetent sau de rea credință, nu va trebui să fie suportat ani de zile de către cei care l-au ales, el va părăsi locul public de îndată ce electorii care l-au ales îi retrag votul acordat.

Ultimul, dar nu și cel din urmă element deosebit de important, îl constituie transparența procesului și aici tehnologia de ultimă oră a block-chain-ului își arată puterea. Ironic într-un fel, libertatea față de tirani ne este oferită azi de o tehnologie pe care am putea-o numi Tehnologia Zalelor de Lanț, un lanț care de această dată reprezintă unitatea celor slabi în fața abuzurilor.
În esență această tehnologie permite tuturor utilizatorilor din rețea să dețină o cheie de criptare și decriptare a informațiilor legate de sistemul de votare, care de această dată nu mai este un sistem unic, centralizat într-o singura locație. În acest fel fiecare cetățean care se va conecta în rețea și se va alătura sistemului de votare la 18 ani, va fi deținătorul și gardianul unui nod din sistem, un element de siguranță al rețelei. Aceste noduri de rețea vor comunica constant între ele asigurându-se prin algoritmul zalelor de lanț că informația deținută de fiecare este nealterată și adevărată. Pentru a modifica și influența informația într-un server clasic cineva ar trebui să acceseze un singur punct de intrare în timp ce la noua metodă de criptare distribuită ar trebui să acceseze sute și mai apoi mii sau milioane de puncte de acces.

Cea mai puternică și utilă caracteristică pentru societate este însă TRANSPARENȚA, însemnând că oricine va putea intra în rețea să-și verifice votul acordat, fără intermediari și în același timp rezultatele publice pot fi văzute de toți cei din rețea fără însă a se încălca anonimitatea celor care au votat.

Pe scurt, fiecare votant care își retrage votul va putea asocia un motiv pentru care își retrage suportul iar alesul își va putea centraliza motivele pierderii voturilor fiind forțat să acționeze pentru rezolvarea problemelor dacă dorește să recapete încrederea, fără a ști însă numele celor care și-au retras votul. Pierderea a peste 51% din susținători duce la pierderea funcției și vacantarea scaunului ocupat.

Acest sistem rezolvă, în timp, două mari probleme ale alegerilor actuale: nivelul de implicare, prin faptul că va fi super-accesibil și va permite tuturor posesorilor de aparate conectabile în rețea să participe la viața publică dacă sunt îndeplinite condițiile de votant calificat, asemănător autentificării cu buletinul la secția de votare, însă fără a mai fi nevoie neapărat de deplasare.

A doua problemă rezolvată este veșnica dilemă: ”eu pe cine să aleg – nu am cu cine vota” , ”eu ce fac dacă cel votat îmi înșală așteptările? ” – prin cripto-voting nu mai contează, dacă cel ales nu își respectă promisiunile el va fi dat jos automat, in baza legii, atunci când majoritatea cetățenilor vor fi nemulțumiți de prestația acestuia și își schimbă opțiunea de vot. În acest fel devine foarte importantă și comunicarea și educarea civică a celor care votează, rețeaua având așadar și un rol funcțional de sursă de învățare dar și de sursă de informații de încredere.

În practică , distribuirea soft-ului și a token-urilor de accesare precum și clarificarea drepturilor și obligațiilor se poate face prin semnarea la atingerea vârstei de 18 ani a unui Contract Civic Social prin care semnatarul aderă la rețea și la codul de conduită, însă în primul rând devine o ”voce” a celor ce vor reprezenta România în secolul ce vine.